Sa abordam lucrurile in ordinea importantei lor
Un prieten ma intreba cum de a putut emite Călin Georgescu acele ciudățenii cum ar fi spre exemplu ca latina care se trage din limba dacilor?
Sunt de acord sa abordam si aceste ”ciudatenii” care ades sunt lucruri scoase din context dar oare nu ar fi normal sa abordam lucrurile in ordinea importantei lor? Putem vorbi pentru ca nu mai e o miza si propaganda se ocupa acum de mintile altora.
Calin Georgescu pleaca in proiectul Hrana, Apa, Energie de la o provocare a literaturii de specialitate, in primul rand Raportul *"Limitele Creșterii"* (*The Limits to Growth*), publicat prima data în 1972 de către Clubul de la Roma. CG spune ca accesul la aceste resurse va fi limitat sau afectat in viitorul apropiat sau indepatat dar fiind vorba de sisteme cu inertie mare masurile tardive vor fi ineficiente. Aceasta poate avea consecinte extrem de grave pentru populatie.
Daca veficam acesta ipoteza care sta la baza planului de tara descoperim ca e cu adevarat ingrijorator. Chiar daca am facut verificari la toate 3 resursele sa luam doua in discuție. Importanta este importanta acestor lucruri versus lucrurile pe care se insita obsesiv:
“Organizația Națiunilor Unite, prin intermediul Organizației pentru Alimentație și Agricultură (FAO), avertizează asupra unui posibila "apocalipsa alimentara" până în 2050,”
“Scenariu pesimist: 1,36 miliarde de oameni (cea mai mare estimare citată) ar putea fi în insecuritate alimentară severă”
Pe o scara de 1 la 1 miliard cu cat credeti ca este mai importanta acesta predictie fata de limba dacilor sau alte ciudatenii? Ca prioritate?
Daca eu vad informatii de o asemnea gravitate si mai vad in plus ca The 30-Year Update" (2004) la *The Limits to Growth* ediție care a verificat dacă predicțiile din 1972 confirma ca omenirea continua să urmeze scenariul de colaps nu e uman sa ma ingrijorez?
Daca in fata unei posibile "apocalipse alimentare" care poate pune 1,36 miliarde de oameni (estimare ) în insecuritate alimentară severă eu vad numai interesul politic din campania electorala nu sunt cinic? Mai ales daca am antecendente cu un proiect de blocare pe 50 de ani a pensiilor care ar fi putut duce aproape de extinctie 5 miliaone de oameni (estimare cu AI)
Daca eu iau in considerare expertiza pe zeci de ani a cuiva in acest domeniu sunt lunatic iar cel care in fata acestor probleme o tine langa sa rezolve ce e cu limba dacilor, nu este?
Daca acesti oameni ar fi spus OK, e o problema, trebuie rezolvata, trebuie sa facem un plan, o strategie dar cu alta echipa de experti din motive de limba dacilor atunci ar fi sunat un pic a normalitate dar daca in fata acestor cifre o tin langa cu limba dacilor atunci cine e lunatic?
In orice strategie se ia in considerare si cel mai rau scenariu. Poate fi gresit dar ce pierdem in acest caz in care ne alegem cu resurse de hrana, apa, energie in plus? Cel mult exportam niste resurse la cei care au mai putin.
Eu as pune in hold ciudateniile spuse de CG cu o explicatie ca cea de mai jos si as rezolva intai una din cele mai grave probleme ale omenirii.
Sa rezolvam acum cea de a doua si mai putin importanta problema:
Filmul Profesorul Distrat (The Absent-Minded Professor, 1961) este o comedie clasică Disney care evidențiază inovația științifică, excentricitatea geniului și conflictul dintre știință și societate.
Genialitatea excentrică a profesorului – Personajul principal, profesorul Ned Brainard, este un om de știință atât de absorbit de cercetările sale încât uită evenimente importante din viața personală, inclusiv propria nuntă. Filmul subliniază contrastul dintre creativitatea științifică și incapacitatea de a gestiona viața cotidiană.
Există o mulțime de anecdote și povești despre oameni de știință care au fost considerați „distrati” din cauza naturii lor adesea introvertite și absorbite complet în gândirea lor. Astfel de istorii sunt uneori folosite pentru a sublinia faptul că geniile sunt adesea mai preocupate de concepte abstracte decât de detaliile vieții de zi cu zi.
Câteva exemple celebre:
Albert Einstein
Era cunoscut pentru a fi uituc, uneori complet ignorând detalii cotidiene. Se spune că într-o zi, când s-a urcat într-un tren, un prieten i-a spus că a ajuns la stația greșită. Einstein i-ar fi răspuns: „Nu este nimic greșit, doar că nu am ajuns acolo unde am vrut să ajung!”
Niels Bohr
Se spune că, într-o zi, Bohr a uitat cheia de la apartament. Așezându-se pe prag, a început să mediteze asupra unei probleme științifice. Când cineva i-a spus că nu poate rămâne afară, el a răspuns: „Nu-i nimic, m-am adâncit atât de mult în gândurile mele încât am ajuns într-un loc unde nimic nu contează, nici măcar cheia.”
Isaac Newton
Se spune că Newton, preocupat de descoperirile sale, ar fi uitat de mese și ore de somn. Împreună cu lucrul continuu, aceasta ar fi făcut parte din natura sa „distrată” și concentrată
In religia crestina exista Sfinții numiți „nebuni întru Hristos” (Salos în tradiția ortodoxă) sunt aceia care au ales să pară nebuni în ochii lumii pentru a-și ascunde sfințenia, a se smeri și a condamna ipocrizia societății. Aceștia trăiau adesea în sărăcie extremă, provocau scandal prin comportamentul lor neconvențional, dar erau recunoscuți pentru darul profeției și al discernământului spiritual.
Cei mai cunoscuți sfinți „nebuni întru Hristos”
Sfântul Andrei cel Nebun pentru Hristos (sec. IX, Constantinopol)
A trăit pe străzi, prefăcându-se nebun, dar avea darul profeției.
A avut viziunea despre Acoperământul Maicii Domnului în Biserica Vlaherne.
Sfântul Simeon cel Nebun pentru Hristos (sec. VI, Emesa, Siria)
Se comporta excentric, făcând gesturi absurde pentru a atrage disprețul oamenilor.
Își ascundea virtuțile și făcea minuni doar în taină.
Sfântul Vasile cel Nebun pentru Hristos (sec. XVI, Moscova, Rusia)
Mustra public pe țarul Ivan cel Groaznic pentru cruzimea sa.
A fost venerat ca sfânt încă din timpul vieții. Catedrala „Sfântul Vasile” din Moscova îi poartă numele.
Sfântul Xenia din Sankt Petersburg (sec. XVIII, Rusia)
După moartea soțului, a renunțat la tot și s-a prefăcut nebună, purtând hainele lui și cerând să fie numită cu numele acestuia.
Avea darul înainte-vederii și al vindecării.
Sfântul Procopie din Ustiug (sec. XIII, Rusia)
A trăit ca un ascet rătăcitor, îndurând batjocuri pentru a-și păstra smerenia.
A prorocit o furtună care a distrus orașul Ustiug.
Sfântul Nicolae Salos din Pskov (sec. XVI, Rusia)
A mustrat public pe Ivan cel Groaznic, oferindu-i carne crudă în timpul Postului Mare, spunând că e „mai rău decât un animal”.
Ivan cel Groaznic, de obicei nemilos, l-a respectat și s-a temut de el.
Acești sfinți au sfidat normele sociale, dar au fost venerați pentru curajul lor de a demasca nedreptatea și pentru viața lor ascetică profundă. Ai în vedere vreun sfânt anume sau un context special? 😊
Am rugat Chat GPT sa simuleze ca este propagandist si scrie despre Einstein care e candidat la președinție. Einstein la vremea lui a ironizat entanglementul quantic care recent a luat Nobel:
ALBERT EINSTEIN – UN PERICOL PENTRU VIITORUL ȘTIINȚEI ȘI AL NAȚIUNII!
Dragi cetățeni, avem datoria să spunem lucrurilor pe nume! În timp ce lumea științifică face progrese colosale, un individ pe nume Albert Einstein, care îndrăznește să își depună candidatura pentru președinție, demonstrează în mod constant că este prizonierul unor idei retrograde și dăunătoare progresului național!
Acest om, prezentat în mod artificial drept un "geniu", a avut obrăznicia să respingă unul dintre cele mai importante concepte din fizica modernă – entanglementul cuantic – etichetându-l în mod batjocoritor drept „spooky action at a distance” (acțiune fantomatică la distanță). O astfel de atitudine iresponsabilă și obtuză față de știință ridică serioase semne de întrebare asupra capacității sale de a conduce o națiune!
Dacă Einstein nu a fost capabil să înțeleagă mecanismele fundamentale ale Universului, cum să ne așteptăm ca el să înțeleagă economia, securitatea națională sau nevoile cetățenilor? Dacă a desconsiderat munca unor fizicieni străluciți precum Niels Bohr și Schrödinger, cum să ne imaginăm că va asculta sfatul experților când va lua decizii cruciale pentru țară?
Să nu uităm că această viziune învechită, plină de frici nejustificate și refuz al realității, este exact ceea ce ne-ar putea ține captivi în trecut! Ne dorim un președinte care să lupte pentru viitor, nu un nostalgic speriat de „fantome”!
Așadar, dragi cetățeni, avem de ales între progres și stagnare, între viziune și ignoranță, între știință și superstiție! Haideți să spunem un NU hotărât lui Einstein și să alegem un lider care să fie în pas cu realitatea științifică și cu viitorul națiunii!
### **Ce este entanglementul cuantic?**
Entanglementul cuantic (încâlcirea cuantică) este un fenomen prin care două sau mai multe particule devin interconectate într-un mod atât de profund încât starea uneia determină instantaneu starea celeilalte, indiferent de distanța care le separă. Practic, dacă măsurăm proprietatea unei particule (cum ar fi spinul sau polarizarea), cealaltă particulă va avea automat o stare corelată, chiar dacă se află la ani-lumină distanță.
Acest efect pare să contrazică intuiția clasică și principiile relativității lui Einstein, deoarece sugerează că informația dintre particulele încâlcite se transmite instantaneu, mai rapid decât viteza luminii. Totuși, mecanica cuantică ne spune că acest fenomen nu permite transmiterea informației într-un mod care să încalce cauzalitatea.
### **Când a apărut ca teorie?**
Entanglementul cuantic a fost pentru prima dată teoretizat în **1935** de către **Albert Einstein, Boris Podolsky și Nathan Rosen**, în celebra lucrare „Can Quantum-Mechanical Description of Physical Reality Be Considered Complete?”. Această lucrare a dus la așa-numitul paradox **EPR** (Einstein-Podolsky-Rosen), care critica mecanica cuantică, sugerând că aceasta ar fi incompletă.
Einstein era sceptic față de entanglement și l-a descris ironic ca fiind **„spooky action at a distance”** („acțiune fantomatică la distanță”). Totuși, mai târziu, fizicieni precum **John Bell** (1964) au demonstrat teoretic că entanglementul este real și poate fi testat experimental, ceea ce a dus la multiple experimente în a doua jumătate a secolului XX.
### **Când a primit entanglementul cuantic Premiul Nobel?**
Entanglementul cuantic a fost recunoscut oficial prin **Premiul Nobel pentru Fizică în 2022**, acordat cercetătorilor:
🔹 **Alain Aspect** (Franța)
🔹 **John Clauser** (SUA)
🔹 **Anton Zeilinger** (Austria)
Acești oameni de știință au realizat experimente care au confirmat fără echivoc realitatea entanglementului și au demonstrat că nu există „variabile ascunse” care să explice fenomenul, așa cum spera Einstein. Descoperirile lor stau la baza tehnologiilor emergente precum **calculatoarele cuantice și comunicațiile cuantice ultra-securizate**.
Pe scurt, ceea ce Einstein considera o „acțiune fantomatică” este astăzi un fundament al fizicii moderne, cu aplicații reale în tehnologie.
====================
“There are curious parallels between "love" between two particles and two people.”
https://theworld.org/stories/2017-07-25/love-quantum-physics-and-entanglement
Entanglement(coherence) is the new Love? “Physicists find quantum coherence and quantum entanglement are two sides of the same coin.
https://phys.org/news/2015-06-physicists-quantum-coherence-entanglement-sides.html
Câmpul cuantic al iubirii, The quantum field of love Prof. Dr. Adrian RESTIAN
https://rjmp.com.ro/articles/2019.2/RJMP_2019_2_Art-01.pdf
Comentarii
Trimiteți un comentariu