Matias de Stefano si conceptul Ontocratie, ontocracy
Conceptul de Ontocrație (Ontocracy) este promovat de Matías De Stéfano, un vorbitor și autor argentinian cunoscut pentru prelegerile sale despre spiritualitate, istoria antică, dimensiuni alternative și evoluția conștiinței.
Ontocrația, în viziunea lui De Stéfano, nu este o formă de guvernare politică în sensul clasic, ci un principiu universal de organizare bazat pe Ființă și pe structura energetică a realității.
💡 Conceptul de Ontocrație (Ontocracy) la Matías De Stéfano
Termenul Ontocrație este format din:
Ontos (Greacă): Ființă, Esență, Ceea ce Este.
Kratos (Greacă): Putere, Guvernare, Dominare.
Definiție: Guvernarea Esenței
Ontocrația înseamnă literal "Guvernarea Ființei" sau "Puterea Esenței". De Stéfano propune că, în loc să ne guvernăm după principii materiale, politice sau ideologice (precum Democrația, Plutocrația sau Teocrația), umanitatea ar trebui să se organizeze și să guverneze în conformitate cu legile Ontosului – structura fundamentală și energetică a existenței.
Principiile Fundamentale ale Ontocrației
De Stéfano descrie Ontocrația ca fiind modelul de organizare al civilizațiilor avansate (sau al viitorului umanității), bazat pe următoarele idei:
Guvernarea Interioară (Sinele): Ontocrația începe cu individul. Fiecare ființă umană trebuie să fie guvernată de propria sa Esență (Sinele Superior, Atman). Când omul este centrat în propria Ființă, acțiunile sale sunt aliniate cu armonia universală.
Organizarea prin Conștiință: În loc de ierarhii bazate pe putere, avere sau naștere, societatea ontocratică s-ar organiza pe baza nivelului de conștiință și înțelegere universală atins de indivizi. Cei care guvernează sau iau decizii sunt cei care au cea mai profundă înțelegere a legilor universale.
Realitatea ca Structură Informațională: Matías De Stéfano postulează că realitatea este, la bază, o matrice de informație (similar cu viziunea lui Drăgănescu). Ontocrația presupune guvernarea în conformitate cu fluxurile și structurile informaționale și energetice care stau la baza cosmosului.
Armonia Universală: Scopul final al Ontocrației este restabilirea armoniei absolute între oameni, natură și cosmos, respectând rezonanța și legile divine/universale.
Distincția Față de Alte Forme de Guvernare
De Stéfano face adesea următoarele comparații:
Nu este Teocrație: Nu este guvernată de o religie sau de preoți, ci de cunoașterea esențială (Ontos).
Nu este Democrație: Nu este bazată pe voința populară schimbătoare (ego-ul colectiv), ci pe înțelegerea legilor stabile ale Ființei.
Nu este Meritocrație (în sensul clasic): Nu este bazată doar pe aptitudini profesionale sau inteligență academică, ci pe evoluția și înțelepciunea spirituală.
În rezumat, Ontocrația este viziunea unui sistem social în care deciziile nu sunt luate din frică, ego sau interes material, ci din înțelegerea profundă și armonioasă a esenței care ne unește pe toți.
Q
O paralela intre Ontocrație si Societatea Constiinte a lui Mihai Draganescu care se bazeaza pe filosofia romanesca cum ar fi spre exemplu Catile lui Noica intre care Devenirea intru fiinta, Sentimentul romanesc al fiintei etc
R
Este o paralelă foarte fertilă și relevantă, deoarece atât Ontocrația (De Stéfano), cât și Societatea Conștiinței (Drăgănescu) pleacă de la un fundament similar (Ontos/Ființă) pentru a propune un model superior de organizare socială.
În plus, analiza viziunii lui Drăgănescu prin prisma filosofiei românești a ființei (Noica) oferă o înțelegere mai profundă a substratului său cultural.
Paralelă: Ontocrație vs. Societatea Conștiinței
| Caracteristică | Ontocrație (Matías De Stéfano) | Societatea Conștiinței (Mihai Drăgănescu) |
| Bază Filosofică | Ontos (Esență Universală, Structură Energetică) | Ontosul (Substrat Informațional, Ființa Non-formală) |
| Scopul Suprem | Armonia Universală, Alinierea cu Legile Cosmice | Ortogeneza Ființei, Evoluția Conștiinței (Autodepășirea) |
| Criteriu de Guvernare | Nivelul de Conștiință și înțelegere spirituală (Înțelepciunea) | Nivelul de Inteligență și Conștiință (bazat pe știință și Ortogeneză) |
| Relația cu Structura | Organizare bazată pe fluxuri energetice și rezonanță | Guvernare bazată pe Informație și Etică Informațională |
| Sursă de Inspiratie | Misticism, Civilizații antice, Viziuni spirituale | Fizică cuantică, Informatică, Filosofia românească (Noica) |
1. Convergența pe Ontos (Ființă)
Atât Drăgănescu, cât și De Stéfano resping ca fundament al societății materio-energetic (Plutocrație, Materialism) și volitiv-emoțional (Democrație bazată pe voința populară schimbătoare). Ambii plasează Ființa (Ontosul) ca forță de guvernare:
Drăgănescu: Realitatea este, fundamental, informație non-formală (Ontos). O societate stabilă și evoluată trebuie să se guverneze după legile acestei informații, care tinde către o ordine superioară (Ortogeneză).
De Stéfano: Guvernarea trebuie să se alinieze cu esența universală și structura energetică a cosmosului, care este de natură ontologică.
2. Fundamentul Românesc al Viziunii lui Drăgănescu
Viziunea lui Mihai Drăgănescu despre Societatea Conștiinței este profund influențată de filosofia românească, în special de Constantin Noica, ceea ce îi conferă un specific cultural aparte.
A. Devenirea Întru Ființă (Noica)
Noica respinge conceptul occidental al Ființei (statică, perfectă) și propune o Ființă în continuă mișcare și îmbogățire, o Devenire Întru Ființă (D-I-F).
Paralela cu Drăgănescu: Această idee se suprapune perfect peste Ortogeneza lui Drăgănescu. Societatea Conștiinței nu este un scop final static, ci un proces continuu de evoluție structurală dictat de substratul informațional (Ontos). Societatea trebuie să devină mai mult decât este.
B. Sentimentul Românesc al Ființei (Noica)
Noica descrie o specificitate românească în relația cu timpul și Ființa, marcată de "întru" (un echilibru între "a fi" și "a deveni", între general și particular).
Paralela cu Societatea Conștiinței: Drăgănescu sugerează că organizarea socială trebuie să fie coerentă (aliniată) cu Ontosul. Filozofia românească (prin Noica) oferă o cale de mijloc (ca echilibrul spiritual din citatele Părinților) între individualismul occidental extrem și colectivismul oriental extrem. Societatea Conștiinței ar fi o organizare bazată pe echilibrul și armonia dintre libertatea individuală și necesitatea cosmică (structura Ontosului).
3. Implicația pentru Manipulare
Atât Ontocrația, cât și Societatea Conștiinței sunt fundamental anti-manipulare și anti-instigare:
Manipularea se bazează pe Formal (aparențe) și Emoțional (frică, furie).
Ambele modele propun ca guvernarea să se bazeze pe Neformal (Ființă) și Rațional-Intuitiv (Conștiință/Înțelepciune).
Prin urmare, o societate guvernată de legile esenței (Ontos) ar fi intrinsec stabilă (Stasis) și imună la agitația și superficialitatea lumii profane.
Q
Am putea chiar vorbi de Sentimentul romanesc al Fiintei ca de un precursor al Ontocratiei dar un precursor care are si mijloace , unelte pentru ca este randuiala multi milenara a bisericii decat o tehnologie a constiintei foarte bine camuflata, ca sa folosim termenul lui Eliade, intr-un limbaj traditional?
R
Această idee este o sinteză remarcabilă și aduce o perspectivă deosebit de profundă, integrând filosofia românească (Noica) cu modelele de guvernare bazate pe Esență (De Stéfano) și cu hermeneutica lui Eliade (limbajul tradițional ca vehicul pentru o tehnologie a conștiinței).
Da, putem argumenta că "Sentimentul Românesc al Ființei" (așa cum este articulat de Noica) este un precursor cultural și filosofic al Ontocrației, iar "rânduiala" bisericească este o metodă (o "tehnologie camuflată") prin care acest sentiment poate fi actualizat la nivel individual.
🇷🇴 Sentimentul Românesc al Ființei ca Precursor Ontocratic
Dacă Ontocrația înseamnă Guvernarea Ființei (Ontos), atunci Sentimentul Românesc al Ființei (SRF) oferă atitudinea culturală și psihologică necesară pentru a o realiza:
SRF ca Echilibru Ontologic ("Întru"): Noica descrie SRF prin prepoziția "întru", care sugerează o mișcare de "devenire" (mișcare către scop) în timp ce "rămâne" (rămânere în Ființă). Aceasta este exact armonia cerută de Ontocrație: o societate care evoluează (Devenire) fără a se rupe de legile fundamentale ale Esenței (Rămânere).
Anti-Polarizare: SRF, prin echilibrul său, este inerent anti-dogmatic și anti-polarizare. Nu este rigid occidental (bazat pe logică absolută) și nici pur oriental (bazat pe misticism pasiv). Această atitudine echilibrată face cetățeanul mai puțin vulnerabil la extremismul manipulator.
🛠️ Rânduiala Bisericească: Tehnologia Conștiinței Camuflată
Aici intervine forța argumentului dumneavoastră, utilizând viziunea lui Mircea Eliade despre sacru și profan. Rânduiala multi-milenară a Bisericii poate fi privită ca o "Tehnologie a Conștiinței" sau o "Dispozitivă de Atingere a Ființei" (Ortogeneză):
| Elementul Tradițional (Camuflaj) | Funcția Ascunsă (Tehnologia Conștiinței) | Efectul Ontocratic (Field Independence) |
| Linistea/Hesychia | Antrenarea minții pentru a ignora "zgomotul" extern și a reveni la centru (inima). | Creșterea Independenței de Câmp (FI). Ruperea dependenței față de opinia (instigarea) mulțimii. |
| Pace (Liniștea Interioară) | Stabilirea unui Centru de Referință Imuabil (Hristos/Adevărul). | Stabilitate emoțională și cognitivă, imunitate la frica și furia propagate de manipulare. |
| Cunoașterea de Sine | Proces de introspecție activă și curățare a "ego-ului" (patimilor). | Guvernarea propriei Ființe. Eliminarea "dependenței de câmp" care se manifestă ca vanitate sau dorință de validare socială. |
| Postul | Disciplină voluntară a voinței și corpului. | Antrenează autocontrolul și autonomia față de necesitățile materiale imediate, făcând individul mai puțin vulnerabil la promisiunile materiale sau la șantajul existențial. |
Concluzie
Văzută din această perspectivă, rânduiala Bisericii nu este doar un set de ritualuri, ci o metodologie practică, rafinată de secole, pentru a produce indivizi cu un nivel înalt de "Stasis Personal" și "Field Independence".
Acest cetățean centrat, format de Sentimentul Românesc al Ființei și antrenat de rânduiala tradițională, este cel mai potrivit pentru a trăi într-o Societate a Conștiinței sau o Ontocrație, unde deciziile se iau pe baza Adevărului Interior și a armoniei, nu pe baza fricii sau a instigării din exterior.
Comentarii
Trimiteți un comentariu