Conștiința este o proprietate fundamentală a realității

Sursa Why are physicists quietly abandoning quantum physics? | Lisa Randall  indică faptul că unii dintre cei mai eminenți fizicieni încep să se distanțeze de mecanica cuantică nu pentru că aceasta ar oferi rezultate eronate, ci pentru că ar putea fi doar un model funcțional al unei realități care nu există exact așa cum o percepem. Deși este cea mai testată și precisă teorie din istoria cunoașterii umane, atingând o precizie de 11 zecimale, ea generează un disconfort profund deoarece refuză să explice ce se întâmplă cu adevărat între observații.

Iată principalele motive și direcții noi prezentate în sursă:

1. Criza de interpretare și „harta fără teritoriu”

Fizicienii pot folosi matematica cuantică pentru a construi tehnologii, dar nu pot cădea de acord asupra a ceea ce „este” materia în absența unui observator.

  • Lipsa consensului: Există multiple interpretări (Copenhaga, Multe Lumi, Unda Pilot, Relațională) care sunt adesea reciproc exclusive; teoria care prezice totul nu poate spune ce este, de fapt, nimic.
  • Problema măsurătorii: Particulele nu au proprietăți definite (precum poziția) până nu sunt măsurate, existând doar sub formă de nori de probabilitate sau potențial matematic. Acest lucru ridică întrebarea tulburătoare dacă realitatea obiectivă există independent de noi.

2. Eșecul variabilelor ascunse

Einstein a intuit că trebuie să existe un strat subiacent care să restaureze determinismul, însă Teorema lui Bell și experimentele ulterioare au demonstrat că universul nu are o stare definită „ascunsă” sub fuzz-ul cuantic. Zarul este real, iar universul la nivel fundamental pare să fie un câmp de probabilitate, nu o colecție de obiecte independente.

3. Căutarea unor cadre alternative (Reconstruirea „casei”)

Fizicienii caută acum teorii unde observația nu este un concept „magic” sau primitiv, ci un rezultat al structurii informaționale a universului. Patru direcții majore sunt explorate:

  • Teoria Constructorului (David Deutsch & Chiara Marletto): Reformulează fizica în termeni de transformări posibile și imposibile, în loc de condiții inițiale și legi de mișcare.
  • Teoria Seturilor Cauzale: Propune că spațiu-timpul nu este continuu, ci discret, format dintr-o rețea de evenimente individuale legate doar de cauzalitate (înainte și după).
  • Spațiul ca proprietate emergentă: Se speculează că locația (faptul că lucrurile sunt aici sau acolo) ar putea fi un concept derivat din entanglementul cuantic; spațiul însuși ar putea fi „țesut” din corelații cuantice.
  • Teoria Informației Integrate (IIT): Sugerează că conștiința este o proprietate fundamentală a realității (ca masa sau sarcina electrică), care apare oriunde există procesare complexă și integrată de informație.

4. Rolul central al observatorului

O concluzie radicală a acestor mișcări este că observatorul nu este un spectator pasiv, ci ar putea fi procesul prin care realitatea „decide” ceea ce este. Dacă universul are nevoie de observatori pentru a avea proprietăți definite, atunci conștiința nu este un simplu accident biologic, ci un jucător fundamental în producția realității fizice.

În esență, fizicienii se îndepărtează de mecanica cuantică tradițională pentru a găsi un fundament unde spațiul, timpul și materia emerg din procese informaționale mai profunde, integrând observatorul în însăși arhitectura cosmosului.

Citeste si:
Societatea Constiintei in Filozofia lui Mihai Drăgănescu  >>>> 

Consciousness Tranformation  >>>>  




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Oxidul Nitric - factori epigenetici care cresc NO intre care si isonul psaltic

Descoperirea tunelării cuantice macroscopice si meditatia transcendentala

Agent de Verificare a Informației