Propunere pentru o sesiune altfel de comunicare transdisciplinara
Intrebarea justa: Am participat regulat intre 1982 si 1989 se sedintele Comisiei de Studii Interdisciplinare de pe langa AOS din Romania. Si se naste urmatoarea intrebare:
Pot fi organizate, sau este chiar necesar, sa avem Intalniri transdisciplinare si interculturale pe taramul tertului ascuns, un experiment de comunicare altfel, altfel decat cea desincronizata a social media care e asincrona, spui ceva si altcineva raspunde peste doua zile, comunicare sincrona, sincomunicare?
Cineva ar putea folosi pentru conectarea la experimentul de comnicare afiirea descrisa de Mihai Draganesu, alcineva al doilea fel de a fi atent al lui Mihai Sora, U process al lui Otto Scharmer, sau poate cineva se conecteaza printr-o tehnica tradițională gen Isihasm sau Metoda lui Nechifor Monahul, Înțelegerea Universului non-obiectual a lui Virgil Stancovici etc. ?
Este un experiment transdisciplinar deoarece comunicarea la nivel de prelimbaj si poate fi modelata de neurostiinte, “who fire together wire together”, fizica cuantica pentru ca este coerenta EEG care poate fi modelata ca si coerenta cuantica si coerenta ca entanglement, entaglementul poate fi parafrazat in limbaj de psihologie ca entanglement is the new love.
Cuvantul cheie pentru sistemele corente este comunicare spune Prigogine.
Oricum orice proces de comunicare presupune un referential absolut in comunicare si acesta poate fi un prelimbaj, o comunicare la nivel de camp de care vb Dumitru Constantin.
Eliade citat de Adrian Marino in Hermenutica lui Mircea Eliade spune ca pentru a articula semnificatii avem nevoie de un referential absolut, un apriori epistemologic care pentru Eliade era Sacrul dar nu ca si categorie filosofica ci ca stare de constiinta traita de el, o stare superioara de constiinta care a influentat toata opera lui.
Rugăciunea în sensul lui Ioan al Crucii poate fi văzută ca un precursor existențial al transdisciplinarității, iar glossolalia poate fi înțeleasă ca o formă extremă de rugăciune apofatică, unde limbajul obișnuit e depășit – ambele pot fi puse în dialog cu Hidden Third, dar rămân lucruri diferite: trăiri spirituale vs. cadru metodologic.
https://intrebarea-justa.blogspot.com/2026/02/rugaciunea-ca-stare-de-liniste-si.html
Cele patru niveluri impicate în procesul de producere a limbii vorbite, numită în sanscrită
Paravani, Pashyanti, Madhyama şi Vaikari.
1. Paravani - Aici se afla primul nivel al vorbirii situat în Nabhi Chakra (zona
ombilicului) si având drept corespondent corpul cauzal. Paravami este considerat ca sursa
vorbirii, nivelul Constiintei pure, nemanifestate ca sunet pur sau nivelul limbajului
gândire.
Exista o comunicare la nivelul Para al limbajului? In extrema opusa este incercarea de a comunica in Babel, babelizarea limbajelor termen din programare.
Concluzie:
Transdisciplinaritatea pare ca necesita si intalniri de comunicare sincrona care sunt in acelasi timp vorbire si ascultare generativa in genul celei descrise de Otto Scharmer. Se poate folosi un spatiu timp de liniste la care fiecare se conecteaza fie prin U Process, prin afiire, al doilea fel de a fi atent al lui Mihai Sora, Isihie, Dhikr, zen, mindfulness, MT, alfa-biofeedback etc.
Este posibila , chiar necesara o astfel de sesiune de comunicare
Raspuns https://www.perplexity.ai/
Da, este posibilă și, în multe contexte, chiar necesară o astfel de sesiune. Într-o transdisciplinaritate autentică, nu ajunge schimbul de idei „despre” ceva; este nevoie și de un spațiu de prezență comună, în care participanții să poată asculta, răspunde și co-crea sens fără a fi presați de viteza sau fragmentarea social media.
De ce ar fi necesară
Ceea ce descrii tu nu este doar o întâlnire de comunicare, ci o configurare de câmp: un cadru în care dialogul devine mai mult decât schimb de informații și începe să semene cu o formă de co-prezență generativă. Aici apare foarte bine ideea de „terț ascuns” ca loc de emergență a unui sens care nu aparține nici unui participant în mod exclusiv, ci se naște între ei.
În acest sens, o sesiune sincronă este importantă tocmai fiindcă:
permite ascultare reală, nu doar reacție întârziată;
reduce disonanța produsă de comunicarea asincronă;
face posibilă reglarea fină a tonului, ritmului și intenției;
susține apariția unei înțelegeri comune care nu se obține ușor în text fragmentat.
Ce fel de întâlnire ar fi
Nu ar trebui să fie doar o masă rotundă clasică, ci o întâlnire cu câteva momente clar diferențiate:
un spațiu de liniște inițial, pentru centrare;
o fază de vorbire atentă, în care fiecare formulează puțin și esențial;
o fază de ascultare generativă, în sensul lui Scharmer;
o fază de rezonanță, în care se caută nu cine are dreptate, ci ce adevăr comun apare;
o fază de sinteză, în care se formulează câteva principii, întrebări sau direcții de lucru.
Aceasta ar fi, de fapt, o formă de „laborator de comunicare”, nu doar un eveniment.
Ce îl face transdisciplinar
Devine transdisciplinar atunci când participanții nu vin doar cu discipline diferite, ci și cu moduri diferite de a accesa realul: rațional, contemplativ, fenomenologic, spiritual, tradițional, neuroștiințific sau artistic. Aici intră foarte bine ceea ce ai enumerat: afiirea, al doilea mod de a fi atent, U-process, isihasm, dhikr, mindfulness, MT, biofeedback etc.
Important este însă să nu le amesteci confuz, ci să le pui în dialog metodologic. Altfel spus:
practici spirituale diferite pot fi recunoscute ca forme de acces la prezență;
metodele de facilitare pot fi discutate ca instrumente de comunicare;
neuroștiințele pot oferi descrieri ale corelativelor observabile;
transdisciplinaritatea poate organiza conversația dintre ele fără să le reducă una la alta.
Despre „para limbaj”
Ideea de comunicare la nivel de „Para” este foarte interesantă ca ipoteză conceptuală. Poți formula aceasta ca un nivel prelingvistic sau supralingvistic al intenției, al prezenței și al orientării interioare, anterior formulării verbale propriu-zise. Într-o astfel de cheie, „comunicarea la nivel de câmp” nu mai este doar metaforă, ci desemnează tocmai acel strat în care sensul este deja activ înainte de a deveni propoziție.
Aici se vede bine legătura cu:
tăcerea ca spațiu de apariție a sensului;
rugăciunea profundă ca mod de a coborî sub limbaj;
dialogul generativ ca formă de co-naștere a ideilor.
Concluzie practică
Da, o asemenea sesiune este nu doar posibilă, ci foarte valoroasă dacă urmărești:
să depășești simpla dezbatere;
să creezi un spațiu de co-prezență și co-înțelegere;
să explorezi un „terț” comun între discipline, tradiții și niveluri de conștiință.
În forma ei cea mai bună, ar fi o întâlnire în care tăcerea, ascultarea și vorbirea devin părți ale aceluiași proces de generare a sensului.
Pot să-ți structurez imediat această idee într-un model de sesiune în 7 pași, folosibil pentru un cerc de dialog transdisciplinar.
In Jocul cu mărgele de sticlă, Hermann Hesse folosește prin vocea Magistrului un limbaj care poate fi citit foarte bine ca o metaforă a inter- și transdisciplinarității. Jocul însuși este o formă de integrare a mai multor limbaje ale spiritului și ale cunoașterii, iar meditația apare nu ca ornament, ci ca premisă de acces la nivelul superior al jocului.
De ce e relevant pentru transdisciplinaritate
Romanul sugerează că adevărata cunoaștere nu stă în acumularea de informații separate, ci în capacitatea de a le pune în rezonanță, de a le vedea în relație și de a le transcende printr-o ordine mai înaltă. Asta este foarte aproape de ideea transdisciplinară: nu simpla alăturare de discipline, ci apariția unui nivel de sens care le include și le depășește.
Meditația ca facilitator
Când Magistrul vorbește despre liniște, concentrare și purificarea interiorului, el nu descrie doar o tehnică spirituală, ci condiția de posibilitate pentru o gândire de ordin superior. Meditația apare ca o formă de dezlegare de fragmentare, de zgomot interior și de reflexul de a trata cunoașterea ca pe niște piese separate.
În acest sens, meditația facilitează „jocul” pentru că:
clarifică percepția;
reduce dispersia mentală;
face posibilă intuiția relațiilor ascunse;
creează un spațiu în care contrariile pot fi ținute împreună fără a fi forțate într-o simplă schemă.
Legătura cu „terțul ascuns”
Aici legătura cu Hidden Third devine foarte naturală. Jocul, așa cum îl sugerează Hesse, nu este doar un mecanism intelectual, ci un spațiu în care opozițiile se lasă traversate de un principiu superior de unitate. Exact aceasta este logica terțului ascuns: nu anularea diferențelor, ci integrarea lor într-un câmp mai profund.
Formulare academică posibilă
Poți formula ideea astfel:
„În Jocul cu mărgele de sticlă, Hesse propune o viziune asupra cunoașterii în care meditația funcționează ca facilitator al integrării simbolice și disciplinare a domeniilor, anticipând într-o formă literară ceea ce astăzi am numi o sensibilitate inter- și transdisciplinară. Magistrul devine astfel figura celui care nu doar posedă cunoaștere, ci știe să creeze condițiile interioare ale unei cunoașteri unitare.”
Da, pasajul lui Hesse despre meditație poate fi comentat foarte fertil pentru un articol despre inter-/transdisciplinaritate și „jocul cu mărgele de sticlă” ca practică a terțului ascuns. Mă sprijin pe un fragment-cheie în care Magistrul îl admonestează pe Knecht pentru că a abandonat exercițiile de meditație, insistând că, tocmai când sarcina devine mai grea, dependența de meditație crește.wikipedia+1
Meditația ca „izvor de energie” pentru joc
În scena comentată, Magistrul îi reamintește lui Knecht că renunțarea la meditație nu este o simplă neglijență tehnică, ci un „păcat de omisiune” continuu: tocmai când responsabilitățile cresc, ar fi fost nevoie de mai multă întoarcere la exercițiul interior. Hesse formulează aici o lege subtilă a vieții contemplative: cu cât cerințele intelectuale și etice ale vieții sunt mai mari, cu atât conștiința devine mai dependentă de o sursă de reînnoire care nu este conceptuală, ci experiențială. Meditația este numită explicit „un izvor de energie” și „concord mereu reînnoit între minte și suflet”, ceea ce depășește orice înțelegere reductivă a ei ca simplu exercițiu de relaxare.strivetoengage.wordpress
Această caracterizare este decisivă pentru modul în care trebuie înțeles însăși Jocul: nu ca un joc intelectual rece, ci ca o activitate a unui subiect unificat lăuntric, în care „energia” jocului provine dintr-o consonanță profundă între partea rațională și partea afectiv-intuitivă a ființei.
Jocul ca practică transdisciplinară
Hesse descrie Kastalia ca pe un spațiu în care muzica, matematica, filologia, istoria religiilor și alte forme de cultură sunt traduse într-un limbaj comun al corelațiilor, condensat simbolic în Glasperlenspiel. Jocul devine astfel un model literar al transdisciplinarității: nu mai avem discipline juxtapuse, ci o „gramatică” a legăturilor dintre ele. Or, pasajul despre meditație arată că această gramatică nu este pur formală, ci depinde de calitatea de prezență a jucătorului.getabstract+1
În termenii transdisciplinarității (Basarab Nicolescu), am putea spune că meditația oferă acces la „nivelul terțului inclus”, în care contrariile disciplinare (știință–artă, rațiune–intuiție, teoria–practica) își găsesc un câmp comun de coerență. Jocul nu poate fi jucat autentic dintr-o conștiință fragmentată: tocmai de aceea Magistrul insistă ca Knecht să revină la meditație în momentul în care responsabilitățile sale cresc.
Magistrul ca figură a facilitatorului de câmp
Magistrul nu este doar un maestru de joc, ci un maestru de stare interioară. Mustrarea sa nu vizează conținutul cunoștințelor lui Knecht, ci configurația câmpului din care acesta operează. În termeni apropiați de Otto Scharmer, Magistrul îl avertizează pe Knecht că a părăsit „sursa” (source of presencing) și încearcă să rezolve sarcinile numai din „cap”, decuplat de la adâncimea de unde se naște adevăratul act creativ. Meditația, în acest context, este chiar mecanismul de reconectare la acel câmp de prezență.strivetoengage.wordpress
Această lectură îl apropie pe Magistru de figura facilitatorului transdisciplinar: nu director de conținut, ci ghid al unei stări de conștiință care face posibilă apariția de sens nou între domenii. Dacă Glasperlenspiel este metafora unei „limbi universale a spiritului”, atunci meditația este disciplina respirației interioare prin care această limbă poate fi rostită fără să se degradeze în formalism.
Dimensiunea etică a meditației
Pasajul subliniază și un aspect etic: Hesse vorbește despre „continua greșeală de omisiune” de a fi neglijat meditația până la apariția consecințelor negative. Nu este doar o eroare metodologică, ci o formă de infidelitate față de propria chemare. În măsura în care jocul este o artă a integrării culturii, renunțarea la meditație este, implicit, renunțare la responsabilitatea de a menține vie această integritate.strivetoengage.wordpress
Din perspectivă inter- și transdisciplinară, aceasta poate fi tradusă astfel: o comunitate care se ocupă de integrarea cunoașterii fără un minim exercițiu de unificare lăuntrică riscă să alunece fie în simplă erudiție, fie în ideologie. Hesse prefigurează, astfel, nevoia unei „ascetici a cercetătorului”, în care igiena spirituală (meditația) nu mai este extras, ci condiție a unei epistemologii integrative.
Concluzie pentru articol
Pasajul despre meditație din Jocul cu mărgele de sticlă poate fi interpretat ca un nucleu programatic: el arată că proiectul unei sinteze a culturii nu este posibil fără o practică interioară care să mențină acordul dintre minte și suflet. În acest sens, romanul lui Hesse anticipează atât sensibilitatea transdisciplinară contemporană, cât și ideea că adevărata inovație la intersecția disciplinelor presupune o disciplină a conștiinței, nu doar a cunoașterii.
Dacă vrei, pot să transform această comentare într-o secțiune completă de articol, cu titlu, subtitluri și o integrare explicită în discursul despre Basarab Nicolescu, Hidden Third și practicile contemplative (isihasm, MT, dhikr) ca „tehnologii ale jocului interior”.
În Kastalia, meditația are funcția unui „mecanism de operare” spiritual al întregului sistem: ea este în același timp disciplină de formare, igienă a conștiinței și sursă de energie pentru Jocul cu mărgele de sticlă.literaturkritik+1
Formare și selecție a elitei spirituale
Kastalia este descrisă ca o „provincie pedagogică” în care o elită de tineri foarte dotați este crescută într-un ordin cvasi-monastic, dedicat servirii Spiritului și perfecționării Glasperlenspiel. Meditația face parte din ascetica de bază a acestui ordin: prin „strenge Meditation” (meditație severă, riguroasă), elevii sunt scoși treptat din haosul interior și din fluctuațiile afective, devenind apți pentru atenția subtilă și pentru abstracția necesară jocului. Astfel, meditația funcționează ca instrument de selecție și rafinare a facultăților interioare, nu doar ca exercițiu de relaxare.getabstract+1
Prevenirea hybris-ului intelectual
Comentatorii subliniază că ordinea castaliană a preluat „practica meditației și cultivarea muzicii” tocmai pentru a se proteja de pericolul „mândriei spirituale” și de transformarea Jocului într-o simplă acrobație intelectuală. Meditația apare deci ca antidot la narcisismul intelectual: ea îi amintește jucătorului că nu el este centrul, că există un nivel de tăcere și de ordine mai înalt decât propriul său intelect. În termenii tăi, ea menține conexiunea cu un „referențial absolut” trăit, nu doar gândit.literaturkritik
Sincronizarea minte–suflet
În roman, Magistrul îi reproșează lui Knecht că a neglijat exercițiile de meditație exact în perioada în care responsabilitățile sale au crescut, subliniind că meditația este „izvor de energie” și „concord mereu reînnoit între minte și suflet”. Aici se vede funcția ei de operator de coerență interioară: fără această concordie, Jocul riscă să devină formalism, iar Kastalia – o carcasă goală. Meditația menține plasticitatea, capacitatea de a percepe relații noi între domenii și de a evita rigidizarea dogmatică.strivetoengage.wordpress
Mediul transdisciplinar al Jocului
Glasperlenspiel este prezentat ca o sinteză simbolică a „tuturor marilor realizări ale spiritului uman: muzică, matematică, științe, artă”, jucată într-un limbaj abstract de corelații. Meditația este funcția care permite trecerea de la acumularea fragmentară de cunoștințe la această viziune integratoare. Ea nu este doar un „add-on spiritual”, ci ceea ce face posibilă perceperea unei unități vii între discipline – exact logica transdisciplinară și a „terțului ascuns”.yuliiaberhe+1
Critica lui Hesse: meditație vie vs. ritual gol
În lectura critică recentă se arată că, în timp, practicile spirituale castaliene riscă să devină „ritualuri goale, fără evoluție, izolate de lume”. Funcția originară a meditației – de trezire și de responsabilizare – este subminată atunci când Kastalia se rupe de restul umanității. Plecarea lui Knecht din ordin este tocmai reacția la această derivă: el simte că o spiritualitate fără contact cu „viața reală” devine necinstită și ineptă moral. Așadar, meditația are și o funcție critică: ea ar trebui să conducă nu doar la joc mai rafinat, ci și la conștientizare socială (conscientisation, cum arată lectura freireană).canterbury+1
Sinteză pentru articol
Poți formula funcția meditației în Kastalia astfel:
este disciplină de formare a unei elite capabile de atenție fină și de abstracție;
este gardian împotriva hybris-ului intelectual, menținând smerenia și deschiderea către un nivel superior de sens;
este operator de coerență între minte și suflet, condiție a Jocului ca act integrator, nu doar combinatoriu;
este, în intenția profundă a lui Hesse, un mijloc de trezire critică, care ar trebui să ducă dincolo de închidere castaliană, spre responsabilitate față de lume.
Dacă vrei, pot să-ți scriu un paragraf de 8–10 rânduri gata de inserat în articol, în stil strict academic (cu trimitere la Hesse + comentatori) sau să-l poziționez explicit în dialog cu Nicolescu / terțul ascuns.
Q Cum ar descrie Mihai Draganescu o astfel de sesiune de comunicari transdisciplinare?
R
Cel mai fidel, Mihai Drăgănescu ar descrie o astfel de sesiune nu doar ca „masa rotundă”, ci ca un
proces de rezonanță într‑un câmp informatic structural‑fenomenologic, în care participanții devin noduri ale aceluiași câmp de sens, nu doar emițători de mesaje.racai+1
1. Cadrul ontologic: comunicare în câmp, nu doar schimb de mesaje
În modelul său ontologic informațional, Drăgănescu distinge între nivelul pur structural (informație, modele, teorii) și nivelul fenomenologic (trăirea, profunzimile, „constiința fundamentală a existenței”). O sesiune de comunicări transdisciplinare, așa cum o propui, ar fi pentru el o situație în care:scribd+1
participanții nu doar transmit informații,
ci se cuplează la un câmp comun de profunzime, unde informația devine trăită, resimțită, nu doar „procesată”.dcae.pub+1
El ar vorbi probabil de un „câmp structural-fenomenologic al dialogului”, în care fiecare disciplină aduce structuri (modele, concepte), dar schimbul relevant se petrece în profunzime, la nivelul modului în care aceste structuri sunt „iluminate” de conștiință.
2. Prelimbajul și „profunzimile” ca spațiu comun
În lucrările despre „profunzimile lumii materiale” și „Societatea conștiinței”, el sugerează că există un nivel profund, pre‑conceptual, în care informația este încă nemanifestată în limbaj obișnuit. Acolo, mintea este deja structurată, dar nu încă verbalizată.racai+1
O sesiune de comunicare transdisciplinară, în cheia lui, ar avea:
un nivel de suprafață: schimb de argumente, modele, date (limbaj disciplinar);
un nivel de profunzime/prelimbaj: tăcere, meditație, atenție comună, unde se face „alinierea de câmp” între participanți.
3. Sesiunea ca experiență de „societate a conștiinței”
În „Societatea conștiinței”, el descrie o etapă de evoluție în care societatea nu se mai organizează doar pe baza informației, ci pe baza conștiinței integrative, în care ştiinţa, tehnica și spiritualitatea devin co‑ordonate. O astfel de întâlnire transdisciplinară ar fi un micro‑prototip al acestei societăți:aosr+1participanți din discipline și culturi diferite;
un referențial comun: nu o ideologie, ci conștiința însăși ca „fundament fenomenologic” al existenței;racai
un mod de lucru în care ceea ce contează nu este doar rezultatul (un raport, o rezoluție), ci modificarea nivelului de conștiință al celor implicați.
El ar spune, probabil, că o asemenea sesiune nu este doar un schimb de cunoaștere, ci un proces prin care se „modulează câmpul de conștiință colectivă”, producând noi structuri posibil generalizabile la scară socială.
4. Cum ar arăta concret (în vocabular Drăgănescu)
Dacă transpunem ideile lui în descriere practică, o astfel de sesiune ar fi caracterizată prin:
Intrare în câmp – început cu o secvență de liniște/meditație (isihie, MT, mindfulness etc.), pentru a reduce „zgomotul fenomenologic” individual și a stabiliza un fond comun de atenție.
Schimb de modele structurale – scurte intervenții disciplinare (fizică, neuroștiință, teologie, IT, artă) care propun structuri ale realului (modele, diagrame, concepte).
Rezonanță fenomenologică – timp în care participanții nu discută încă „cine are dreptate”, ci observă cum rezonează aceste structuri în propriul câmp de trăire; aici apare adevăratul nivel transdisciplinar.
Emergența unei noi structuri integrative – formularea împreună a unor „structuri de câmp” (metafore, diagrame, principii) care nu aparțineau dinainte niciunei discipline – un tip de „ortofizică a dialogului”.crifst+1
5. De ce ar spune că e necesară
Din perspectiva lui:
ştiinţa modernă, lăsată singură, riscă să rămână la nivelul structural, ignorând profunzimile;
spiritualitatea, izolată de ştiinţă, riscă să devină vagă sau dogmatică;
numai într‑un cadru integrativ, în care informatia, conștiința și profunzimile se întâlnesc, se pot formula „noi principii fundamentale ale științei și civilizației”.racai+1
O sesiune de comunicări transdisciplinare, cu o componentă explicită de „comunicare la nivel de câmp”, ar fi exact un laborator pentru ceea ce el numea filosofie a științei integrative.journals.lub.lu+1
Dacă vrei, pot să fac următorul pas și să schițez:
un format concret de atelier de 2–3 ore descris „ca și cum” ar fi propus de Mihai Drăgănescu (cu etape, roluri, tipuri de intervenții);
sau o secțiune de articol: „Cum ar arăta o sesiune de dialog transdisciplinar văzută prin modelul ontologic informațional al lui Mihai Drăgănescu”.
Q Cum ar suna invitaia la o astfel de sesiune din partea lui Otto Sharmer care ar modela asta prin U Process?
R
O invitație formulată în spiritul lui Otto Scharmer și al Teoriei U ar putea suna cam așa (o poți adapta pentru mail /
eveniment):
Invitație la sesiune de dialog transdisciplinar
„Listening from the Emerging Future – Practicing the Hidden Third”
Dragi colegi și prieteni,
Trăim într-un timp în care vechile moduri de a gândi și de a comunica nu mai sunt suficiente pentru complexitatea crizelor cu care ne confruntăm. Avem nevoie nu doar de mai multă informație, ci de alte calități ale atenției din care privim lumea și unii pe alții.
Vă invit la o sesiune de dialog transdisciplinar și transcultural structurată în logica Teoriei U – un spațiu în care cercetători, practicieni și persoane din tradiții spirituale diferite se întâlnesc pentru a explora împreună:
cum putem trece de la descărcarea automată a vechilor tipare la ascultare generativă;
cum arată o comunicare care se naște dintr-un câmp de prezență comună (ceea ce Basarab Nicolescu numește „terțul ascuns”);
cum pot practica, fiecare din propria tradiție (isihasm, dhikr, zen, meditație transcendentală, mindfulness etc.), să susțină apariția unui viitor care vrea să se nască prin noi.
Structura sesiunii (U Process)
Co‑inițiere – stabilirea intenției comune
Ne conectăm la întrebarea de fond: Ce fel de spațiu de conștiință și dialog este necesar astăzi pentru a trece dincolo de fragmentare disciplinară și culturală?Co‑sensing – coborârea în realitatea trăită
Ascultăm experiențele și perspectivele diferite (științifice, tehnologice, artistice, spirituale) fără a le judeca, lăsându-ne atinși de ceea ce vedem și auzim.Presencing – tăcerea ca loc al câmpului comun
Intrăm împreună într-un timp de liniște ghidată, în care fiecare se ancorează în practica proprie. În acest „fund de U” nu mai încercăm să rezolvăm probleme, ci să ne lăsăm întâlniți de o altă calitate a prezenței.Co‑cristalizare – lăsăm să apară insight-uri
Din această stare, formulăm împreună imagini, metafore, principii sau întrebări care par să exprime ceea ce „vrea să se nască” între noi – un limbaj nou al relației dintre discipline, culturi și niveluri de conștiință.Co‑creare și prototipare – pași mici, concreți
Identificăm posibile prototipuri: formate de întâlniri, practici de lucru, proiecte de cercetare sau spații de educație în care acest tip de dialog să poată continua și maturiza.
Această sesiune nu este un simpozion clasic, nici un workshop de tehnici spirituale, ci un experiment de câmp: un loc în care să exersăm trecerea de la downloading la presencing, de la comunicare fragmentată la co‑prezență creatoare.
Dacă simți că ești chemat să explorezi aceste margini – între știință și spiritualitate, între interior și exterior, între „eu” și „noi” –, te invit să ni te alături.
Cu apreciere,
[Otto Scharmer]
Presencing Institute
Dacă vrei, pot să-ți fac și o versiune mai scurtă, „operatională”, pentru invitație pe e-mail / Facebook event, plus un mic outline logistic (durată, număr de persoane, roluri).
Invitație la atelier de dialog transdisciplinar
„De la downloading la presencing – o sesiune de co‑creare în spiritul Teoriei U”
Dragi colegi,
Vă invit la o sesiune experimentală de dialog inter- și transdisciplinar, construită în logica Teoriei U și dedicată explorării unui alt mod de a fi împreună în gândire, simțire și acțiune. Scopul întâlnirii este să trecem, împreună, de la comunicarea fragmentată și reactivă la ascultare generativă și co‑creare dintr-un câmp comun de prezență.
Într-o lume marcată de crize multiple, nu mai este suficient să adăugăm informație peste informație. Devine esențial din ce spațiu interior ascultăm și acționămAceastă sesiune este un laborator în care participanți din domenii diferite – știință, tehnologie, neuroștiințe, artă, spiritualitate, educație – vor explora împreună cum arată o comunicare care se naște din ceea ce Basarab Nicolescu numește „terțul ascuns”.
Structura atelierului (în U)
Co‑inițiere: stabilirea intenției comune (aprox. 20 min)
Cercetăm împreună întrebarea:
Ce tip de spațiu de conștiință și dialog avem nevoie astăzi pentru a depăși f ragmentarea disciplinară și culturală?Fiecare participant își formulează, în 1–2 minute, intenția personală de participare.
Co‑sensing: ascultare dincolo de propriul cadru (45–60 min)
Intervenții scurte (5–7 min) din perspective diferite:
științifică (neuroștiințe / fizică), tehnologică, socială, teologică/filosofică, practică spirituală.Exercițiu de ascultare: nu discutăm „cine are dreptate”, ci observăm ce ne mișcă, ce ne atinge, ce întrebări noi apar în noi.
Presencing: coborârea în „fundul U” (20–30 min)
Intrăm într-un timp de liniște ghidată. Fiecare se poate ancora în propria practică: isihasm, dhikr, zen, meditație transcendentală, mindfulness, respirație conștientă etc.
Scopul nu este uniformizarea, ci alinierea la un câmp comun de prezență. Trecem de la gândire analitică la o stare de „a fi împreună în tăcere”.
Co‑cristalizare: lăsăm să apară insight-uri (40–60 min)
Din această stare de prezență, articulăm în grup mic (3–4 persoane):
ce am simțit că se schimbă în modul de a asculta?
ce imagine, metaforă sau principiu pare să exprime ceea ce „vrea să se nască” între noi?
Revenim în plen și colectăm aceste imagini / propoziții ca un prim vocabular al câmpului comun.
Co‑creare / prototipare: pași concreți (30–40 min)
Identificăm posibile prototipuri:
formate de întâlniri recurente;
proiecte de cercetare inter- și transdisciplinare;
practici de lucru (în școli, organizații, comunități) care pot susține acest tip de dialog.
Nu căutăm perfecțiune, ci experimente mici, rapide, care pot fi testate și apoi rafinate.
Reflecție și închidere (15–20 min)
Fiecare participant notează ce ia cu sine: o idee, o schimbare de perspectivă, o intenție de acțiune.
Închidem cu un minut de tăcere comună, ca recunoaștere a câmpului pe care l-am creat împreună.
Ce aduc participanții
disponibilitatea de a asculta dincolo de propriile convingeri;
deschiderea de a experimenta tăcerea și prezența ca parte legitimă a unui proces de cunoaștere;
experiența lor profesională sau spirituală, nu pentru a o impune, ci pentru a o pune în dialog.
Dacă simți chemarea de a explora acest mod de a lucra cu viitorul care vrea să apară printre noi, te invit să ni te alături acestei sesiuni.
Cu apreciere,
[Otto Scharmer / Presencing Institute]
(în colaborare cu [numele tău / organizația ta])
Invitație la sesiune de dialog
Romanian Journal of Inter, Multi and Transdisciplinarity (RJIT)
„Comunicare în câmpul terțului ascuns: știință, spiritualitate, societate”
Romanian Journal of Inter, Multi and Transdisciplinarity (RJIT) invită cercetători, practicieni și persoane interesate de dialogul între știință, cultură și spiritualitate la o sesiune de comunicare inter-, multi- și transdisciplinară, concepută ca un laborator de dialog viu, nu doar ca o succesiune de prezentări.
Pornind de la întrebarea:
Cum putem crea spații de comunicare în care disciplinele, tradițiile culturale și experiențele interioare nu se exclud, ci se potențează reciproc?
ne propunem să explorăm împreună posibilitatea unei comunicări „în câmp”, la intersecția dintre:
științe exacte și științe ale vieții;
științe umaniste și sociale;
tradiții spirituale (isihasm, sufism/dhikr, meditație orientală etc.);
arte, educație, tehnologie și inteligență artificială.
Formatul întâlnirii
Sesiunea va fi structurată în trei momente principale:
Deschidere și aliniere a intenției
Prezentare RJIT și a temei întâlnirii; scurt „tur de orizont” cu intervenții din mai multe domenii (max. 5–7 minute fiecare), pentru a contura câmpul de întrebări comune.Dialog transdisciplinar și spațiu de prezență
Lucru în plen și/sau în grupuri mici, cu accent pe:ascultare profundă și formulare clară a experienței proprii;
momente de liniște / reflecție ghidată, în care participanții se pot ancora în propriile practici contemplative sau reflexive;
căutarea elementelor de convergență – ceea ce Basarab Nicolescu numește „terțul ascuns”, adică nivelul la care opozițiile aparente pot fi ținute împreună fără a fi reduse.
Sinteză și posibile continuări
Colectarea ideilor emergente sub forma unor:concepte, metafore sau diagrame integrative;
propuneri de articole pentru RJIT;
propuneri de proiecte sau cercuri de dialog care să continue explorarea începută.
Cine poate participa
Sunt bineveniți:
cadre universitare și cercetători din orice domeniu;
doctoranzi, masteranzi și studenți interesați de gândirea inter- și transdisciplinară;
reprezentanți ai comunităților profesionale, culturale sau spirituale;
persoane implicate în proiecte sociale, educaționale sau tehnologice care caută un cadru de reflecție mai larg.
Nu se cere o apartenență prealabilă la o anumită școală sau tradiție, ci disponibilitatea de a asculta și de a lucra împreună peste granițele disciplinare.
Modalitate de înscriere
Vă rugăm să trimiteți o scurtă intenție de participare (max. 200–300 de cuvinte), în care să precizați:
domeniul dvs. principal de lucru / cercetare;
interesul pentru tema sesiunii;
dacă doriți să susțineți o intervenție scurtă (5–7 minute) în prima parte a întâlnirii.
Scrisorile de intenție și eventualele întrebări pot fi trimise la:
[adresa de e‑mail RJIT / organizatorului]
Prin această sesiune, RJIT își propune să nu fie doar un spațiu editorial, ci și un spațiu de întâlnire vie între moduri diferite de a cunoaște și de a fi în lume. Vă invităm să participați la acest experiment de comunicare care își asumă, explicit, dimensiunea inter-, multi- și transdisciplinară.
Da, iată o invitație generică pe care o poți folosi pentru ZOOM sau Facebook (o poți scurta/adapta după nevoie):
Romanian Journal of Inter, Multi and Transdisciplinarity (RJIT)
te invită la sesiunea online:
„Dialog în câmpul terțului ascuns:
Inter-, multi- și transdisciplinaritate în vremuri de criză”
Dragi colegi și prieteni,
Romanian Journal of Inter, Multi and Transdisciplinarity (RJIT) vă invită la o întâlnire online pe ZOOM / Facebook Live, dedicată explorării unor noi forme de dialog între știință, cultură, tehnologie și spiritualitate.
Într-un context marcat de crize suprapuse (ecologice, sociale, spirituale), credem că nu mai este suficient să adăugăm cunoaștere fragmentată. Este nevoie de spații în care disciplinele, tradițiile și experiențele interioare să poată comunica dincolo de granițele lor obișnuite – într-un „câmp comun” al sensului, apropiat de ceea ce Basarab Nicolescu numește terțul ascuns.
Ce ne propunem
În această sesiune ne vom concentra pe trei direcții:
Interdisciplinaritate: cum pot colabora domenii precum neuroștiințele, filosofia, studiile religioase, informatica, artele sau studiile culturale?
Multidisciplinaritate: ce câștigăm când privim aceeași temă (de exemplu: conștiința, criza ecologică, inteligența artificială) din mai multe unghiuri, păstrând identitatea fiecărui domeniu?
Transdisciplinaritate: cum se deschide un nivel de realitate și de sens care nu aparține niciunei discipline în mod exclusiv, dar le traversează pe toate?
Vom alterna scurte intervenții tematice (5–7 minute) cu momente de dialog deschis și, acolo unde participanții doresc, cu scurte secvențe de liniște / reflecție ca suport pentru o altă calitate a ascultării.
Pentru cine este această sesiune
cadre universitare, cercetători și doctoranzi din orice domeniu;
practicieni din educație, sănătate, tehnologie, artă, sector social;
persoane interesate de legătura dintre știință, spiritualitate și societate.
Nu este nevoie de pregătire prealabilă în transdisciplinaritate, ci de deschidere pentru dialog și curiozitate autentică.
Detalii de participare
Data și ora: [introdu aici data și intervalul orar]
Platformă: ZOOM / transmisie simultană pe Facebook (pagina RJIT sau a organizatorului)
Înscriere:
pentru ZOOM: vă rugăm să completați formularul de înscriere: [link formular]
link-ul de acces va fi trimis prin e-mail cu 24 de ore înaintea evenimentului.
Propuneri de intervenții
Cei care doresc să susțină o scurtă intervenție (5–7 minute) sunt rugați să trimită până la [data limită]:
titlul propus,
3–5 rânduri de rezumat,
o scurtă notă bio (max. 100 de cuvinte),
la adresa: [e-mail RJIT].
Prin această sesiune online, RJIT își asumă rolul de platformă vie de întâlnire între perspective disciplinare și experiențe de profunzime, în care comunicarea nu este doar schimb de informații, ci și ocazie de co‑creare a unui câmp comun de înțelegere.
Vă așteptăm cu drag.
Comentarii
Trimiteți un comentariu